Deși sarcina este o stare fiziologică, în evoluția acesteia oricând poate surveni un „accident”, fie în morfogeneza fetală (în primele 10 săptămâni de amenoree – 10sa), fie în ritmul de creștere fetală (bunăstare fetală), de regulă în trimestrul trei de sarcină. Totodată, faptul că gravida are deja unul sau mai mulți copii sănătoși nu este o garanție pentru sarcina în curs. Ecografia fetală este examenul de primă intenție în identificarea acestor probleme.
Într-o sarcină cu evoluție normală, fără antecedente obstetricale patologice, se fac trei morfologii fetale:
- La 12-13 săptămâni de amenoree (sa)
- La 21-23sa
- La 32-34sa.
În funcție de vârsta sarcinii, obiectivele morfologiilor fetale sunt diferite. Nici una dintre morfologiile fetale nu le poate înlocui pe celelalte două.
În consecință, este recomandat ca toate gravidele să facă cele trei morfologii fetale. Gravidele care refuză să facă morfologiile fetale trebuie să fie conștiente că își asumă riscul să afle despre o posibilă problemă fetală doar la nașterea copilului.
Ecografiile fetale într-o sarcină patologică
În cazurile cu antecedente obstetricale încărcate (avort de prim trimestru, sarcină extrauterină, deces fetal intrauterin), patologie obstetricală (debutul sarcinii cu dureri abdominale hipogastrice sau sângerări, hipertensiune arterială indusă de sarcină, preeclampsie, făt cu restricţie de creştere intrauterină, făt malformat, sarcină cu izoimunizare Rh) sau patologie asociată sarcinii (fibrom uterin, hipertensiune arterială preexistentă, diabet) numărul examenelor ecografice poate fi mai mare de trei. Frecvența și numărul, precum și complexitatea examenelor ecografice este stabilită în funcție de patologia existentă (examinare la 2-3 săptămâni sau săptămânală ).
Morfologia fetală din primul trimestru de sarcină
Prima morfologie fetală se practică la 12-14 săptămâni de amenoree (sa), când fătul este suficient de mare pentru un examen morfologic. Examenul se face pe cale abdominală, dar poate fi util și examenul endovaginal.
Obiectivele acestei morfologii sunt precizarea vârstei de sarcină, identificarea sarcinii gemelare, diagnosticul malformațiilor fetale cu expresie imagistică precoce. Totodată, la această vârstă se face și screening-ul combinat din primul trimestru de sarcină pentru sindromul Down (trisomia 21), sindromul Edward`s (trisomia 18) și sindromul Patou (trisomia 13) – link articol Screening-ul combinat pentru sindromul Down în primul trimestru.
În cadrul morfologiei fetale sunt examinate polul cefalic, toracele, abdomenul, coloana vertebrală și membrele, precum și anexele fetale, cordonul ombilical, placenta și lichidul amniotic. Se face biometria fetală. Se măsoară lungimea cranio-caudală (LCP) și/sau diametrul biparietal (DBP). Biometria fetală din primul trimestru de sarcină, fiind mult mai precisă decât cea de mai târziu, este foarte importantă pentru precizarea vârstei de sarcină și corectarea acesteia dacă este cazul.
Prima morfologie fetală oferă posibilitate de a identifica o serie de malformații cu expresie imagistică (ecografică) precoce. Acestea sunt malformaţiile grave, de regulă, incompatibile cu viaţa. Ele sunt anencefalia (lipsa calotei craniene și a emisferelor cerebrale), holoprozencefalia alobară (lipsa clivajului dintre cele două emisfere cerebrale), hernia diafragmatică severă cu apariție precoce, lipsa membrului, gastroschizisul, omfalocel, boala bridelor amniotice.
Identificarea unei malformații severe în această perioadă oferă posibilitatea de a întrerupe cursul sarcinii în primul trimestru de sarcină, folosind o manevră simplă și sigură – chiuretajul uterin.
La sfârșitul examenului ecografic, solicitați să vi se elibereze PROTOCOLUL STANDARTIZAT DE MORFOLOGIE FETALĂ de la 12-13 sa, completat, semnat şi parafat de către medicul care a efectuat morfologia fetală, precum și imaginile ecografice standard aferente.
Morfologia fetală din al doilea trimestru de sarcină
Această morfologie, a doua la număr, se practică, de regulă, la 21-23 săptămâni de amenoree (sa). În unele situaţii, ea poate fi practicată și mai devreme, la 19-20sa.
Principalul obiectiv al examenului este diagnosticul malformațiilor fetale, vizibile ecografic la această vârstă. Totodată, este precizată localizarea placentară, volumul de lichid amniotic și se verifică dimensiunile și greutatea fetale.
Se examinează morfologia celor trei segmente fetale (pol cefalic, torace și abdomen), coloana vertebrală, membrele, precum și anexele fetale (cordon ombilical, placenta, lichid amniotic). Se măsoară patru dimensiuni fetale, diametrul biparietal (DBP), perimetrul cranian (PC), circumferința abdominală (CA) și lungimea femurului (LF), și se determină greutatea fetală estimativă (GFE). Dimensiunile fetale și GFE obținute sunt raportate la diagramele standard și se stabilește dacă ritmul de creștere al fătului este unul normal sau nu. Sunt recomandate diagramele Hadlock, care sunt cele mai reușite.
Ecografia fetală de la 21-23sa este cea mai importantă morfologie fetală din cursul sarcinii. Practic, majoritatea malformaţiilor fetale pot fi diagnosticate la această vârstă. Acestea sunt malformațiile cranio-cerebrale, cardiace, pulmonare, urinare, osoase cu expresie ecografică la această vârstă de sarcină.
La sfîrșitul examenului ecografic, solicitaţi să vi se elibereze PROTOCOLUL STANDARTIZAT DE MORFOLOGIE FETALĂ de la 21–23 sa, completat, semnat şi parafat de medicul care a efectuat morfologia fetală, precum şi imaginile ecografice standard aferente.
Morfologia fetală din al treilea trimestru de sarcină
Cea de a treia morfologie fetală, şi ultima dintr-o sarcină normală, se practică la 32-34 săptămâni de amenoree (sa).
Obiectivul principal al acestui examen reprezintă verificarea ritmului de creștere fetală și diagnosticul restricției de creștere intra-uterină (RCIU), care, de regulă, debutează în această perioadă. Al doilea obiectiv al ecografiei este diagnosticul malformațiilor fetale cu expresie ecografică (imagistică) tardivă. Acestea sunt anomaliile de diferențiere cerebrală (lisencefalia), microcefalia, hidrocefalia, stenoza de arteră pulmonară evolutivă, coarctație de aortă (evolutivă), unele forme de displazie renală.
În cadrul celei de-a treia ecografii fetale se examinează morfologia celor trei segmente fetale (pol cefalic, torace şi abdomen), coloana vertebrală (dacă este posibil), precum și anexele fetale (cordon ombilical, placenta, lichid amniotic). Se măsoară patru dimensiuni fetale, diametrul biparietal (DBP), perimetrul cranian (PC), circumferinţa ambdominală (CA) și lungimea femurului (LF), și se calculează greutatea fetală estimată (GFE). Dimensiunile fetale și GFE obținute sunt raportate la diagramele standard și se stabilește dacă ritmul de creștere al fătului este unul normal sau nu. Sunt recomandate diagramele Hadlock, care sunt cele mai reușite.
Identificarea unei RCIU, definită ca GFE sub percentila 10, indică efectuarea ecografiei Doppler la nivelul arterei ombilicale și arterei cerebrale medii.
La sfârșitul examenului ecografic, solicitați să vi se elibereze PROTOCOLUL STANDARTIZAT DE MORFOLOGIE FETALĂ de la 32–34 sa, completat, semnat și parafat de către medicul care a efectuat morfologia fetală, precum și imaginile ecografice standard aferente.
Pentru mai multe informații și programări, ne puteți contacta la numărul de telefon 0735 867 886 sau prin email la adresa secretariat@driliev.ro.
