În cadrul ecografiei Doppler se măsoară viteza sanguină în compartimentele vasculare matern (arterele uterine) și în cel fetal (artera ombilicală, artera cerebrală medie, ductul venos), și se calculează o serie de indici (IP-indice de pulsatilitate, IR-indice de rezistență), valorile cărora sunt raportate la diagramele standard.
Principala indicație pentru ecografia Doppler este suferința fetală cronică (SFC), care este secundară unei patologii obstetricale (preeclampsie, insuficiență placentară) sau materne (hipertensiune arterială preexistentă). SFC se manifestă prin apariția restricției de creștere intrauterină (RCIU), definită ca GFE sub limitele normale (sub percentila 10, diagrama Hadlock).
RCIU este rezultatul diminuării circulației feto-placentare și micșorării aportului de substanțe nutritive și oxigen către făt. Reducerea circulației feto-placentare poate fi identificată prin ecografia Doppler în artera ombilicală.
Scăderea aportului de substanțe nutritive duce la întârzierea de creștere fetală (greutate fetală sub valorile normale, sub percentila 10). Diminuarea aportului de oxigen sub limita nevoilor fetale duce la instalarea stării de hipoxie fetală.
Hipoxia fetală declanșează vasodilatație selectivă, care are menirea de a proteja organele nobile (creierul, inima, glandele suprarenale) prin creșterea volumului de sânge direcționat către acestea. Această vasodilatație poate fi evidențiată prin ecografia Doppler în artera cerebrală medie (ACM). Vasodilatația cerebrală semnifică instalarea hipoxiei.
În forma evolutivă, hipoxia fetală are două faze succesive: hipoxia compensată și hipoxia decompensată.
Trecerea de la hipoxia fetală compensată la hipoxia fetală decompensată este evidențiată prin ecografia Doppler în ductul venos (DV). Apariția unui flux patologic în DV certifică decompensarea mecanismelor fetale de protecție din hipoxie.
Intervalul de timp în care se poate produce decompensarea poate dura de la câteva zile (în cazurile grave) până la câteva săptămâni (în cazurile medii sau ușoare) și este determinat de caracterul și gravitatea patologiei care a determinat RCIU.
În funcție de gravitatea RCIU, examenul Doppler (ecografia Doppler în arterele ombilicală, cerebrală medie și DV) se face odată la 7-10 zile în formele ușoare și de 2-3 ori pe săptămână în formele grave.
În funcție de evoluția hipoxiei fetale se va stabili conduita obstetricală și momentul nașterii. Nașterea se face prin operația cezariană, de regulă înainte de termen. Prognosticul de evoluție pentru nou-născutul prematur cu RCIU poate fi unul rezervat.
Important este să se ştie că, la un făt cu RCIU, în lipsa vasodilataţiei cerebrale de protecție nu există riscuri de suferință fetală, iar supravegherea sarcinii (biometrie fetală, ecografie Doppler) se poate face în limite de siguranță o perioadă îndelungată, în unele cazuri chiar și până la termen.
Pentru mai multe informații și programări, ne puteți contacta la numărul de telefon 0735 867 886 sau prin email la adresa secretariat@driliev.ro.
